Jocurile foamei – Suzanne Collins

Vocea lui Gale îmi răsună în minte. Furia dementă pe care i-o stârneşte Capitoliul nu mai e fără nicio noimă, nu mai poate fi ignorată. Moartea lui Ren mă aduce faţă în faţă cu propria mânie, stârnită de cruzimea şi de nedreptăţile răsfrânte de ei asupra noastră. Însă aici neputinţa mea se face simţită mult mai mult decât acasă. N-am cum să mă răzbun pe Capitoliu. Nu-i aşa?

Pe urmă îmi aduc aminte de cuvintele lui Peeta, de pe acoperiş. ” Numai că-mi doresc să pot găsi o cale de a…de a-i arăta Capitoliului că nu îi aparţin. Că sunt mai mult decât un simplu pion în Jocurile lor. ” Şi, pentru prima oară, înţeleg ce-a vrut să spună.

Vreau să fac ceva, aici şi acum, ceva care să-i silească să se ruşineze, să se simtă răspunzători, vreau să-i arăt Capitoliului că, indiferent ce-ar face şi ce ne-ar sili să facem, există o parte a fiecărui tribut pe care nu o poate lua în stăpânire. Că Rue a fost mai mult decât un pion în Jocurile lor. Că şi eu sunt mai mult decât atât.

Libertatea este flacăra care nu ne lasă să cădem pradă unui întuneric perfid menit să ne facăbrosa-insigna-jocurile-foamei-gaita-zeflemitoare-the-hunger-games-bronz să ne abandonăm adevărata fire ca tot ce ne rămâne să fie o minte pustie plină doar de regrete şi modificări străine. Lumea prin ochii unui om îngrădit este decolorată, o ruină în care doar tânjeşti şi suferi. Ideea de viitor face doar să deschidă răni acoperite de bandaje superficiale.

Speranţa în lumea creată de Suzanne Collins este asemenea morfinei administrate unui bolnav în fază terminală: îl face să nu mai simtă durerea în schimbul zilelor rămase.

Am citit această carte fără intenţia reală de a termina întreaga colecţie. Poate am să le termin într-o bună zi din dorinţa înflăcărată de a afla deznodământul poveştii sau poate nu.

Cu toate acestea primul volum a avut darul de a mă ţine legată de el în aşa fel încât, impresionată fiind, am uitat că se presupune să îmi păstrez minte şi corpul împreună în acea excursie organizată de părinţii mei. Dar mintea mea era prizoniera acelei lumi abstracte. Sistemul de organizare a comunităţii era reprezentată de doisprezece districte, întruchipări de oraşe, fiecare având o funcţie distinctă. Oamenii din districtele inferioare sunt condamnaţi la sărăcie sau chiar nebunie.

Katniss este personajul principal şi a cărei prezenţă monopolizeză atenţia cititorului. Această tânără îşi pierde tatăl într-un accident în mina districtului său cu numărul doisprezece, fiind cel mai deplorabil dintre toate. Îi rămâne să preia responsabilitatea bărbatului pentru a le păstra în viaţă pe sora sa mai mică şi pe mama sa care părea că îşi lăsase sufletul prins sub dărămăturile minei din acea zi.

Katniss este o tânără maturizată timpuriu care luptă pentru ceea ce iubeşte şi se remarcă prin nonconformismul ei de a fi şi iscusită în arta vânătorii. Iscusinţa sa în mânuirea arcului este elementul din componenţa acestui personaj care, pe mine cel puţin, m-a făcut să o văd cu alţi ochi. Dacă la început eram tentată să o compătimesc pentru conjunctura în care se află, mai târziu am putut doar să o admir pentru forţa sa interioară. Continuă lectura

Anunțuri

Ultimul avanpost – Lavinia Călina | Recenzie |

Această carte am primit-o spre recenzie de la autoare și atunci când a făcut anunțul pe pagina de facebook am alergat prin casă și mama m-a întrebat ce arde. Era să cad pe scări, dar am reușit să ajung la timp. Îmi doream mult această carte și acum nu regret efortul pe care l-am depus pentru a ajunge în posesia ei.
Lavinia Călina este o autoare româncă ce a debutat cu cartea Ultimul avanpost în martie 2014. În prezent, autoarea se bucura de 3 volume lansate.

20877804-horz

Cel de-al Treilea Război Mondial a schimbat complet lumea. Ceea ce conducerea încearcă să facă se crede a fi spre folosul omenirii, dar este nevoie de prea multă suferință pentru a se realiza că, de fapt, nimic nu merge spre mai bine. Toată lumea aleargă în colo și în coace iar tot ce reușește să se realizeze este o vâlvă mai mare între locuitorii Regatului Român. Prințul Alex împreună cu logodnica sa, Diane, trebuie să meargă în mai multe regiuni ale țării pentru a ține un discurs în fața omenirii. Până aici totul pare foarte liniștit. O spun cu zâmbetul pe buze că, după ce veți intra în acțiune, adică foarte rapid, veți fi surprinși câte lucruri se pot întâmpla în doar câteva ore. O să aflați ce gândesc cu adevarat personajele și ce cred ele despre toată agitația ce este creată de discursuri.

Eram conștientă că îmi frecam mâinile de nervi, uram să vorbesc în fața unui public, îmi era greu să fiu naturală atunci când trebuia să recit un text scris de alții.

Cu toate că acțiunea se petrece undeva cu mulți ani după terminarea celui de-al treilea Război Mondial, evoluția tehnologiei nu prea este prezentă în cartea Laviniei. Acest lucru m-a îngreunat în a plasa întâmplările în viitor. Continuă lectura

Căutând-o pe Alaska – John Green

tumblr_lpz6w1g8DI1qjnq8so1_500Cu puţin timp în urmă mi s-a spus că iubirea e o boală periculoasă şi că îmi poate oferi fie agonie, fie fericire. Mi-a spus că nu putem alege de cine ne îndrăgostim, dragostea apare chiar dacă nu suntem pregătiţi să aflăm că nu este persoana potrivită. Ceea ce mi-a spus în ziua aceea m-a dus înapoi în vara în care am citit ” Căutând-o pe Alaska ” pentru că toţi ne îndrăgostim, iar uneori Universul complotează împotriva noastră, iar şansa de a fi iubiţi înapoi ne este furată abuziv.

Uneori nu ne este dat să ne trăim poveştile de dragoste.

Nu suntem capabili să trecem peste teama de a fi respins.

Ne trezim în jocuri ale căror reguli nu le ştim.

Pierdem războaie pe care nu le începem.

Iar moartea e reală pentru fiecare dintre noi.

I-am cunoscut pe Miles şi Alaska, iar cartea s-a născut şi a murit în mâinile mele. Continuă lectura

De 19 ori Katherine – John Green | Recenzie |

Suntem oameni. Oamenii urăsc, regretă, duc dorul, simt, trăiesc momentul, dar cel mai important, oamenii iubesc. Ar trebui ca iubirea să fie necondiționată, dar nu prea este așa. Apare acel sentiment de invidie, de ură, de dorință de a avea ceea ce aproapele are și tu nu.

Poți iubi pe cineva cât de mult dorești. Dar nu poți iubi niciodată oamenii la fel de mult pe cât le duci lipsa.

Soarta nu pare a fi de partea ta atunci când de mic ești un copil-minune. Oferi iubire și încredere tuturor, iar în schimb cu ce te alegi ? Cu invidie, singurătate și multe întrebări ale căror răspunsuri trebuie să le afli cât vei trăi.

Copiii-minune pot învăța cu ușurință ceea ce au descoperit alți oameni; geniile descoperă lucruri pe care alții nu le-au descoperit înainte. Copiii-minune învață; geniile fac. Cei mai mulți copii-minune nu devin adulți geniali. Colin era aproape sigur că făcea parte din acea categorie.

image

John Green a fost până în 2005 un simplu youtube-er american care își trăia viața în Indianapolis. Însă odată ce și-a lansat volumul de debut, Sub aceeași stea, la doar 28 de ani, a cucerit imediat inimile a milioane de tineri.
Poveștile pe care le crează au ajuns in topurile celor mai importante publicații literare și de asemenea a câștigat si premii. Lumea filmului nu a întârziat să apară în viața autorului. În momentul de față cartea care s-a bucurat de o ecranizare este chiar volumul de debut.
image

Urmează ca luna aceasta să se lanseze și filmul pentru cartea Orașe de hârtie.

Numără 6 cărți publicate pâna în prezent și cu siguranță adolescenții se vor bucura și de alte povești marca John Green.
The faul in our stars (Sub aceeași stea, TREI), Looking for Alaska (Căutând-o pe Alaska, TREI), Paper towns (Orașe de hârtie, TREI), An abundance of Katherines (De 19 ori Katherine, TREI), Let it snow (Fulgi de iubire, TREI), Will Grayson, Will Grayson (Will Grayson, Will Grayson, TREI).

Colin este un adolescent care abia ce a ieșit de pe băncile liceului și numără la activ 19 iubite. Și ghiciți ce ? Pe toate 19 le cheamă Katherine.
Măcinat de cea de-a XIX-a despărțire, Colin împreună cu prietenul său, Hassan, pleacă

Continuă lectura

Ce ne spune John Green ?!

În momentul în care scriu acest articol sunt cu romanul lui John Green, De 19 ori Katherine, pe masă și recitesc o pagină care pentru mine e 100% adevărată. Am ținut să împart acest lucru cu voi pentru că nu toată lumea acceptă acest sfat, pana la urma,  și poate dacă vine de la un autor de literatură pentru adolescenți va fi primit mai bine și de mai multă lume adolescentină. Vă atenționez că este un fragment destul de lunguț pe care vă rog să îl citiți cu atenție și să în înțelegeți, cel mai important.

11187971_870859299653940_1989489725_o

Actul de a te apleca și de a săruta pe cineva, sau de a o întreba pe respectiva persoană dacă o poți săruta, se lovește de posibilitatea respingerii, astfel că persoana care are cele mai mici șanse de a fi respinsă ar trebui să se aplece sau să întrebe. Iar acea persoană, cel puțin în relațiile heterosexuale de la liceu, e clar fata.  Gândiți-vă  la asta: în principiu, băieții vor să sărute fete. Băieții vor să se sărute cu fetele. Întotdeauna. (..), foarte rar întâlnești un băiat care gândește ”Eh, cred că azi e mai bine să nu sărut o fată”. Nimeni nu o să gândească așa ceva, excepție făcând cazul în care i se întâmplă ceva foarte grav. Dar cam asta e. În vreme ce fetele sunt mai pretențioase în privința sărutatului. Uneori vor să își facă de cap, alteori, nu. Zău, fetele sunt o fortăreață impenetrabilă a incertitudinii.

Continuă lectura

Spulberă-mă ( Atingerea lui Juliette, #1 ) – Tahereh Mafi

” Într-o pădure erau două drumuri diferite, iar eu…

Eu l-am ales pe cel mai puţin umblat.

Iar asta a schimbat cu totul lucrurile”

– Robert Frost, „Drumul neales”-

tumblr_mqce88J8QA1sx5rcvo1_500

Cartea acesta este combinaţia perfectă dintre lucrurile pe care le apreciez: o poveste de dragoste lipsită de patetic, fantastic plin de originalitate în stare pură, o eroină care descrie tot ce trăieşte sau percepe în interiorul său cu pasaje artistic construite şi o idee absolut genială cu propoziţii tăiate care sunt acolo pentru a reprezenta gânduri pe care le regretă  sau pe care vrea să le schimbe. Continuă lectura

Alegerea – Kiera Cass

în mod general cărţile de dragoste nu sunt chiar favoritele mele, dar de această dată am făcut o excepţie tocmai pentru că este cartea preferată a dragei mele prietene Oana. Am fost prinsă cu garda jos de această carte, te face să crezi că dragostea chiar există.8460819

Populaţia regatului denumit Illea este împărţită în opt caste care desemnează nivelul social al comunitaţii. America Singer este o tânără a cărei familie îşi câştigă existenţa fiind artişti, aparţin unei caste inferioare şi anume cinci. „Nu ne putem oferi luxul dorinţelor. Avem doar necesităţi”. Este o fată cu voce superbă, independentă, inteligentă şi incredibil de frumoasă.

Fata este prinsă, fără tragere de inimă, în jocul regalităţii. Acest joc constă în participarea mai multor fete de pe cuprinsul regatului, urmând ca dintre acestea prinţul Maxon să îşi aleagă viitoarea soţie, implicit viitoarea regină. Să fiu sinceră, la început, această idee mi-a provocat repulsie. îi împărtăşeam părerea Americăi în ceea ce îl privea pe prinţ. Totuşi, asemenea ei, am descoperit cât de mult mă înşelam. Continuă lectura