Cinder – Marissa Meyer |recenzie|

n389494Marissa Meyer este o scriitoare americancă care și-a petrecut 5 ani din viată, după absolvirea facultății de unde a obținut o diplomă în scriere creativă, ca editor și poate că acest job a ajutat-o, într-o oarecare măsură, să reușească să aducă în sufletele cititorilor de pretutindeni nu mai puțin de 6 cărți (plus alte novels ce completează seriile și două volume grafice). Și-a început cariera de scriitoare cu fan-fiction sub numele de Alicia Blade, ca mai apoi, să acapareze lumea bestseller cu primul volum din seria Cronicile lunare, Cinder. Această serie este o repovestire a 4 povești clasice care nu ar trebui sa lipsească din copilăria cuiva (recunosc că pentru mine au lipsit și îmi cam pare rău) și anume Cenușăreasa, Scufița Roșie, Rapunzel și Alba ca Zăpada. În prezent trăiește în Tacoma, Washington, împreună cu soțul ei și cele două fiice gemene adoptate.

Cinder este prima carte din seria Cronicile lunare și este și carte de debut a autoarei. Abia în momentul în care am început să mă informez asupra acestei autoare pentru prezentul articol, am aflat că este romanul ei de debut, mă așteptam să mai fie înaintea acestuia multe lucrări prin care să fi căpătat această experiență în a prezenta o lume nouă cu o ușurință rar întâlnită. Autoarea ne introduce într-o lume în care diferențele de statut social sunt cele care predomină și care nu îndreptățesc persoanele cu un talent șitumblr_ojqtvpjBao1s9xz5so1_500 cu o îndemânare într-un domeniu. Faptul că în această lume, oamenii coexistă cu cyborgii și cu androizii face ca întreaga poveste să devină și mai intrigantă.

Cinder, personajul feminin principal al acestui roman, este un mecanic priceput, cel mai cunoscut din întreg orașul și căutat pentru cele mai delicate reparații. Ascunde, însă, un secret pe care dacă lumea l-ar afla nu ar mai aborda-o nici pentru reparațiile pe care alții nu sunt în stare să le facă. Mama ei vitregă profită de această pricepere și o „exploatează” pentru a aduce bani în casă, lăsând-o ca fiind și singura sursă de venit. Răutatea pe care autoarea a pus-o în vorbele aspre ale mamei sale m-au făcut să simt furnicături atunci când îi citeam replicile, iar acestea m-au făcut să îmi dau seama că nu orice persoană este bună de părinte, atunci când nu îi iubești pe cei din jurul tău, tot ce vrei de la ei este să îți aducă ție un trai cât mai bun. Singurul refugiu pe care Cinder îl are, unde poate uita de toate greutățile apăsătoare ale societății din care face parte, este o cameră de la subsol, acolo unde se pierde printre piese mecanice și lucruri mărunte pe care vrea să le repare pentru a-și îmbunătăți cât mai mult tehnicile. Ajutorul ei iscusit, prietena ei ce îi este mereu alături, este un android, un android care se dovedește a avea un „suflet” mai delicat decât a tuturor celor din jur, este mereu în jurul ei și o ascultă atunci când totul este prea apăsător devenind un confident de încredere.

Invidia pe care surorile ei vitregi o au atunci când Cinder este abordată de o personalitate râvnită din oraș, însuși prințul Kai, le face să aibă o atitudine rece, chiar 4ff270e1e52e870fb328d49384ac3a66agresivă, dorindu-și ca Cinder să fie pusă într-o lumină proastă, dezvăluindu-i secretul. Bucuria de care are parte pentru câteva secunde este ca o alarmă pentru surorile și pentru mama ei vitrege, reușind de fiecare dată să îi strice starea și să îi amintească originea ei. De fapt, această origine, se va dovedi a fi una uimitoare la care nimeni nu se aștepta. Și pentru că am ajuns la acest subiect, vreau să vă spun că atunci când am ajuns la această parte, am simțit cum o conexiune se face în mintea mea. M-am gândit imediat la două cărți, Regina roșie și Regatul umbrelor, momentul aflării adevăratei identități semănând în cele trei cărți, mai mult cu cel din cartea Victoriei Aveyard, Regina roșie.

Caracterul puternic pe care Cinder îl are mi-a plăcut pe tot parcursul poveștii, mereu a dat dovadă de încredere în ea, și-a păstrat poziția și nu a renunțat nicio clipă la ideile pentru o viață mai bună. Ajutorul primit de la alte persoane îi dau și mai multă forță pe care știe să o dozeze în așa fel încât să își îndeplinească fiecare țel, pas cu pas. Kai, prințul care mi-a cam dat bătăi de cap, este un personaj pe care nu ai cum să nu îl adormi din momentul în care își face apariție. Este un personaj sensibil și sincer care își exprimătumblr_mnzo8vyO3A1qcthw9o1_500 sentimentele fără rețineri. Aflarea secretelor celor din jurul său îl tulbură și deciziile pe care le ia poate nu sunt cele mai corecte.

Cu toate că se introduc termeni noi, pe care nu îi întâlnim zi de zi, a fost ușor de citit și încă de la primele pagini am fost absorbită de acțiune. Paginile treceau și treceau și treceau iar eu nu voiam să se termine, finalul a fost puțin cam brusc, ce-i drept, și am rămas cu câteva întrebări la care sper că voi primi răspunsuri în următoarele cărți din serie. Restul cărților vor avea ca personaje principale alte reinterpretări, dar din câte am înțeles, vor apărea și personajele anterioare, sper.

Vreau să mulțumesc celor de la EDITURA EPICA pentru că mi-au oferit ocazia să citesc această carte și cu siguranță voi continua cu următoarele volume atunci când vor apărea și la noi. La cei de la EPICA găsiți titluri pentru toate gusturile care cu siguranță vă vor satisface așteptările.

Anunțuri

Inimi chimice – Krystal Sutherland |recenzie|

Processed with VSCO with a5 preset

Processed with VSCO with a5 preset

Toate clădirile vechi devin cavouri imediat ce sunt abandonate. Altare înălțate în cinstea vremurilor deja trecute.

Am primit această carte de la editura STORIA și abia acum, după un an, am avut suficient curaj să o și citesc. Nu aveam nicio idee cu privire la ce mă aștepta între pagini, dar în momentul în care am deschis cartea și am văzut designul interior, am știut că îmi va plăcea. Sunt inserate conversații de pe telefon iar pentru mine astfel de detalii fac o carte să fie perfectă.

Te iubesc așa cum trebuie iubite anumite lucruri întunecate, în secret, undeva între umbră și suflet.

Inimi chimice este romanul de debut a autoarei australience Krystal Sutherland, dar vă spun un secret, este un roman foarte reușit și nu cred că cineva și-ar da seama că este debut. Este o carte cu și despre adolescenți, destinată adolescenților care, însă, este scrisă într-o manieră nouă, diferită de alte romane YA. Tema abordată nu este una revelatorie, dar modul în care autoarea a construit întreaga lume a personajelor dă cărții un aer de noutate. Ni se prezintă o față a iubirii neîmplinite, dar totuși cu un final fericit. Și că tot am pomenit de final, vă spun aici, ca să nu uit. Fragmentele de final mi-au adus, cumva, aminte de cartea Cioburi de stele de Amie Kaufman și Meagan Spooner. Nu îmi prea aduc aminte exact cum s-a încheiat aceea, dar frazele folosite de Krystal au aprins un beculeț și gândul meu a zburat într-acolo. Poate nu are nicio legătură, dar mi s-a părut interesant iar mie îmi place când o carte îmi trezește amintiri despre alta. Să nu înțelegeți greșit că vreau să citesc cărți care tratează același subiect, nu, dar îmi place atunci când fac legături.

Când privesc cerul nopții, îmi amintesc că nu sunt altceva decât cenușă rămasă de pe urma unor stele de mult dispărute. Ființa umană e-o grămadă de atomi, care se întâlnesc o vreme, sub o formă ordonată, și apoi se risipesc.

Henry Page este un adolescent în ultimul an de liceu, un adolescent căruia nu îi place să iasă în evidență, lumea nu pare a ști de existența lui, cu excepția celor mai buni doi prieteni ai săi, Murray și Lola. Părinții lui speră ca el să fie copilul cuminte și care să învețe bine, copilul opus surorii lui mai mari, dar nu pare a fi așa. Sora sa mai mare, Sadie, a fost copilul problemă la școală, dar era și unul dintre cei mai buni elevi ai școlii. Henry nu ajunge să îi calce pe urme.

Am îndrăgit prea mult stelele încât să mă tem de noapte.

Grace Town trăiește prezentul, dar gândul ei este mereu în trecut. Oricât ar încerca persoanele din jurul ei, subconștientul rămâne legat de o amintire a trecutului, o amintire care atunci o făcea fericită. Trăiește o poveste, pot spune chiar, tragică în care nici măcar iubirea primită din jur nu o poate ajuta. Refuză orice fel de ajutor fără ca ea să își dea seama că îi rănește pe cei care îi sunt aproape și la bine și la rău. Povestea de iubire în care încearcă să îți piardă trecutul ajunge a fi una fără final fericit. Este un personaj atipic, o fată care nu ar atrage atenția în mod obișnuit datorită stilului ei baiețesc, dar tocmai acest lucru o face interesantă pentru Henry.

Însă dragostea e științifică, frate. Adică e vorba despre o reacție chimică în creier. Uneori, reacția asta ține o viață întreagă, se repetă iar și iar. Alteori, nu. Uneori se risipește treptat. Suntem cu toții doar inimi chimice.

Acțiunea este una palpitantă, mereu apar noi detalii despre personaje care te fac să vrei să afli și mai multe. Apar detalii care șochează, de-a dreptul.  Așa cum spun mereu, autoarea reușește să întoarcă întreaga poveste în direcția la care nu te așteptai. Cu toate că este prezentată o poveste de iubire neîmplinită, finalul este unul fericit, satisfăcător. pageEste și puțin frustrant, mi-ar fi plăcut să fie altfel, dar mă mulțumesc și așa, având în vedere că personajul meu favorit este ok. Henry a fost puțin enervant uneori pentru că nu făcea ceea ce simțea și mereu renunța în a-și arăta sentimentele. Sadie, sora lui, împreună cu Murray și Lola, m-au amuzat cumplit, sunt personajele care dau cărții acel aer de carte care să te treacă prin toate stările.

Dragostea dispare, dar asta nu înseamnă că nu a fost adevărată.

Aș vrea să vă spun mult mai multe idei despre această carte, dar nu vreau să dau spoilere, nu vreau să dau detalii care nu apar în descrierea cărții pentru că vreau ca și pentru voi să fie o surpriză dacă veți citi cartea. Ceea ce cu siguranță trebuie să faceți. Zilele trecute am primit un mesaj pe instagram în care am fost rugată să recomand niște cărți ya pentru o persoană căreia îi plac poveștile mai triste, atipice. Inimi chimice a fost prima alegere.

O relație Kintsukuroi, mai frumoasă tocmai pentru că era sfărâmată. Însă anumite lucruri nu pot fi sfărâmate la infinit, la un moment dat nu mai pot fi reparate, așa cum o foaie de hârtie nu poate fi împăturită la infinit, ci până când nu mai poate fi împăturită deloc.

Eu sper că v-am intrigat câtuși de puțin cu privire la această carte. Dacă ați citit-o deja îmi puteți spune părerea voastră în comentarii. De asemenea, dacă aveți recomandări de alte lecturi aș fi încântată să le aflu.

Găsiți cartea aici.

Mi-am propus să termin de citit, într-un final, Stone rider pentru că deja a trecut prea mult timp de când am început-o și mă simt prost că mai am 70 de pagini și nu sunt în stare să stau 2 ore să o termin. După aceasta voi începe Cinder, abia aștept.

Voi mă puteți urmări zilnic pe pagina de instagram aici. Editura Storia o găsiți aici și aici.

Vă urez spor la citit!

With love, Oana!

 

Black Friday – BOOK HAUL

Heyo, am revenit cu un nou articol pentru voi. Renumitul Black Friday a trecut și eu am cumpărat, ce altceva mai bun, decât cărți. Nu am ales prea multe pentru că mi-am propus să nu mai extind TBR-ul. În total sunt 6 cărți, toate de pe Libris. Mă așteptam să le primesc mai greu, având în vedere că vor fi multe comenzi în această perioadă, dar după o zi a ajuns.

23798346_1757627770977084_2031389451_o

Primele două cărți le-am ales pentru că le-am văzut pe la alți prieteni și mi-au părut interesante, iar copertele arată minunat.

  • Cheia Maiestrului – Kevin Sands
  • Femeile care au renunțat la bărbați – Karine Lambert

Fără să îmi dau seama, am ales 3 cărți de la editura Leda Edge, 3 cărți absolut geniale pe care abia aștept să le citesc.

  • Aleasa (Alegerea #3) – Kiera Cass *am citit primele două volume și le-am adorat. abia aștept să aflu continuare poveștii*
  • Warcross #1 – Marie Lu
  • Trădarea câștigătorului (Trilogia câștigătorului #2) – Marie Rutkoski *am citit primul volum și vă spun doar că este genial*

Ultima carte din această comanda este continuarea unei povești foarte îndrăgite de adolescenți.

WhatsApp Image 2017-11-20 at 2.07.17 PM

  • Dacă te-aș găsi (Dacă aș rămâne #2) – Gayle Forman *primul volum mi-a plăcut destul de mult, dar pentru că a fost scurt. nu cred că m-ar fi încântat dacă se lungea povestea, ar fi devenit plictisitor*

Acestea sunt noile mele cărți, sunt foarte încântată de ele și abia aștept să le citesc. Cu care ziceți că ar trebui să încep?

Găsiți unboxing pe canalul meu de youtube.

Eu vă doresc lecturi frumoase! Mă găsiți pe instagram.

Necunoscutul – Sandra Brown |recenzie|

Necunoscutul 1În clipa în care am terminat de citit această carte am regretat pe deplin momentele de amânare prin care am trecut în cele două luni în care am purtat peste tot cu mine romanul. Finalul mi-a dovedit, încă o dată, faptul că Sandra Brown este o autoare care, prin fiecare operă își surprinde cititorii. Atunci când, din întâmplare, ajungeam să pornesc o discuție despre această scriitoare cu o persoană care nu a citit niciun roman de-al ei, totul se rezuma la contraziceri. Sandra este privită ca o autoare strict de cărți romantice în care un cuplu duce o viață perfectă și pe care orice altă femeie ar fi geloasă, dar adevărul este că debutul și l-a făcut ca autoare de cărți polițiste, ca mai apoi ajungând să combine cele două genuri. Vă pot spune cu încredere că rezultatele ce au ieșit în urma muncii ei sunt de-a dreptul devorabile.

Am început să citesc această carte pentru că aveam nevoie de o lectură simplă, care să mă relaxeze atunci când prindeam 10 minute de timp liber. Mergând și foarte mult cu mașina în ultimul timp, am zis că ar fi alegerea perfectă: o carte micuță și ușoară. Nu am ales-o în urma unor recomandări sau după ce am citit despre ce este; aveam mai multe bilețele cu nume de cărți și aceasta a fost norocoasa aleasă. Ca de obicei, nu știam la ce să mă aștept, dar aveam o siguranță Continuă lectura

Regatul Umbrelor (Trilogia Grisha #1) – Leigh Bardugo |recenzie|

Nu mai eram sigură de nimic. Toată viața fusesem fragilă și lipsită de vlagă. Fiecare zi mi se părea o adevărată luptă.

WhatsApp Image 2017-09-05 at 2.38.14 PMIntrigată de perioada mult prea lungă de timp în care această carte doar a poposit pe rafturile bibliotecii, am decis că este momentul să îi aflu povestea. Știam că îmi va plăcea, că acțiunea va pune stăpânire pe toate simțurile mele și nu îmi va mai da pace, dar am fost mult mai impresionată atunci când am ajuns la final. Nici nu realizasem că povestea a ajuns la sfârșit, îmi doream să fie mai mult pentru acest prim volum, dar gândul că voi putea achiziționa curând și următoarele două volume m-a readus în simțiri. Vă zic de pe acum că această recenzie va fi una super pozitivă în care voi împărtăși doar gânduri bune. Sau ar trebui să zic și că am o frustrare? Oh, toate la timpul lor.

Tot ce era pe lume putea fi descompus în părți foarte mici. Ce părea magie era de fapt manipularea materiei de Grisha, până la nivelurile ei cele mai adânci.

Tot ce am înțeles din primele 30 de pagini a fost că Grisha se numesc persoanele care au anumite puteri și că un grup de oameni trebuie să treacă printr-o vale periculoasă numită Falie. Informațiile au fost aruncate prea brusc și nu am avut suficient timp încât să procesez totul, a fost prea mult pentru mine. Abia după încă vreo Continuă lectura

Graffiti Moon – Cath Crowley |recenzie|

Un artist, o visătoare, o noapte lungă, plină de aventură.

WhatsApp Image 2017-08-26 at 3.28.47 PMVreau să încep prin a mulțumi celor de la Editura Storia pentru bunătatea de care au dat dovadă trimițându-mi câteva din noile lor apariții. Graffiti Moon se număra printre ele. Dacă nu știți deja, Storia este o editură relativ nouă care publică cărți YA și middle grade destul de cunoscute în afară, dar pe care alte edituri nici nu le bagă în seamă. M-am bucurat foarte mult când am aflat de înființarea acesteia.

– Regula mea era să ies din rând cu orice ocazie, mi-a zis ea.

Graffiti Moon mi s-a părut a fi o lectură plăcută atunci când am aflat pentru prima dată că acțiunea se desfășoară pe parcursul unei singure nopți. Eu nu am mai citit o astfel de carte și chiar mi s-a părut foarte interesantă ideea, dar eram și puțin sceptică. Mă gândeam la faptul că poate deveni plictisitoare povestea, că autoarea va trage de unele detalii doar ca să scoată un număr de pagini mai mare. Nu a fost deloc așa! Stilul autoarei de a pune povestea pe hârtie a făcut în așa fel Continuă lectura

Sabia de sticlă (Regina Roșie #2) – Victoria Aveyard | recenzie

Sabia de sticlă 7Orice revoltă cere sacrificii.

Ceea ce îmi amintesc despre această serie este că am citit cu drag primul volum, Regina Roșie, mi-a plăcut foarte mult și am rămas mereu cu gândul la personajele din poveste. A trecut ceva timp, însă, de când l-am citit așa că am avut puțină nevoie să citesc recenzia pe care am scris-o atunci, ca să îmi amintesc exact ce statut aveau toate personajele (vă las un link aici, dar vă avertizez că eram la început cu scrisul recenziilor și aceasta nu este una reușită). Nu a fost deloc dificil să mă adaptez începutului celui de-al doilea volum, autoarea a introdus fiecare personaj cu o descriere perfectă încât să scoată în evidență ceea ce este mai important. Mi-am dat seama că voi adora cartea încă din primele pagini. Cu toate că nu este ceva foarte dinamic și palpitant, modul autoarei de a pune lucrurile în perspectivă m-a făcut să ador totul și să parcurg povestea într-un ritm alert. Iubesc stilul autoarei și vă spun că a devenit autoarea mea preferată și cu siguranță îi voi deține toate cărțile pe care le va publica. Niciodată nu am mai fost atât de sigură că am un autor preferat. Iată că a sosit și momentul meu să mă bucur de acest sentiment. Vreau să vă mai spun aici, la început, că această serie va fi ecranizată, din câte am înțeles din partea de mulțumiri din final. Abia aștept și sper să iasă ceva bun.

Acum nu mă gândesc decât la viitor și mă întreb pe ce potecă întunecată ne-au împins acțiunile mele.

Nici nu mai am cuvinte să îmi exprim părerea despre carte, chiar nu știu cum să încep. Pe parcursul cărții sunt mereu introduse elemente noi, la care eu nu măSabia de sticlă 2 așteptam și de fiecare dată am fost plăcut surprinsă. Am mai discutat cu alți cititori și au spus că li s-a părut plictisitor începutul, dar eu am adorat totul. Acțiunea se desfășoară lin, dar se simte o tentă de mister în formulări și asta te provoacă, cumva, la lectură. Atunci când aveam impresia că nimic nu se mai poate întâmpla, eram „izbită” de evenimente satisfăcătoare, dar și pe care le urăsc. Da, au fost cam 3 momente în toată cartea în care îmi venea să urlu de frustrare și mai că simțeam cum băteam personajele. Dar ca să nu vă speriați, vă spun și că sunt niște momente pe care le veți adora. În special unul ce implică Continuă lectura