”Moartea este lumea mea”|Anna în veșmânt de sânge – Kendare Blake

My rating: ⭐⭐⭐⭐/5

La prima vedere această carte s-ar putea să vi se pară doar o altă poveste cu fantome. Nu vă lăsați păcăliți de aparențe! Aceste pagini poartă în ele nu doar fiori pe care să-i răspândescă pe pielea cititorului dar și o încâlceală de povești tragice la care se adaugă o dragoste imposibilă.

Cas Lowod este de la început un erou atipic, încă de la o vârstă fragedă poartă pe umerii săi moștenirea lăsată în urmă de generații întregi de vânători de fantome. Astfel cu toate că viața încă pulsează în trupul său, moartea a devenit în schimb tovarășa sa pentru a vâna creaturile care au reușit să o înșele. Nu pretinde că ar aduce pace pentru sufletele rătăcitoare, misiunea sa este simplă alungându-le de pe tărâmul celor vii în interesul acestora până într-o zi când lucrurile devin mult mai complicate de atât. Datoria sa îl conduce la cea mai puternică și macabră fantomă pe care i-a fost dat să o întâlnească, care reușește să-i arunce viața în haos și incertitudine. Sentimente contradictorii se trezesc în ființa protagonistului pe măsură ce o cunoaște pe Anna și povestea sa.

Cu toate că personajul lui Cas este construit să atragă simpatie din partea cititorului, eu am fost cucerită de Anna. Secretele pe care natura sa schimbătoare este construită mi-au trezit interesul încă de la primele paragrafe în care își face apariția. Anna este o fantomă ucigașă care pare a fi la rândul său prizoniera unor forțe malefice care o transformă într-un monstru crud în mâinile căruia și-au găsit sfârșitul nenumărate vieți.

Interacțiunea dintre cele două personaje principale este pe cât de atipică pe atât de intensă, mi-a făcut plăcere să le urmăresc povestea tocmai datorită ciudățeniei sale. Puteam să simt atracția dintre cei doi, nevoia pe care o manifestau unul față de altul și cu toate acestea părea că până și povestea în sine se opune sentimentelor lor iar asta îmi încărca inima de resentimente.

Din punctul meu de vedere scenele care excelau prin relatarea lor erau cele în care își făceau apariția fantomele. Simțeai pe pielea ta tensiunea dar și plăcerea din trupul protagonistului atunci când le vâna. Gandurile și frământările pe care Cas le-a experimentat de-a lungul cărții îl făceau să pară uneori pierdut, alteori imoral până când realizai că niciunul din personaje nu era cu adevărat bun sau rău. Limita dintre cele două capete ale spectrului era nu doar neclară, părea a fi uneori chiar schimbătoare pe măsură ce mai multe detalii și secrete erau descoperite și analizate. Faptul că era prezentă o doză de umor pentru a detensiona situația doar ca mai apoi unul din personaje să-și piardă viața menținea cititorul permanent în alertă, un lucru ideal pentru o carte cu fantome care vrea să impună o atmosferă terifiantă.

Faptul că autoarea a decis să transforme vânătorul solitar într-o gașcă de adolescenți care habar nu au în ce se bagă a fost hilar, m-a trimis cu gândul la Scoby-Doo (și sunt sigură că această comparație l-ar irita în mod deosebit pe Cas).

Alegerea personajului negativ a fost neașteptată. Privind acum în urmă pot spune că au fost indicii care m-ar fi ajutat să bănuiesc identitatea lui, așa că încercați să citiți cu băgare de seamă și poate o să descoperiți înainte de marea dezvăluire. Cu toate că m-am simțit terifiată de înfățișarea acestuia am fost încântată de prezența sa considerând-o deosebit de potrivită în contextul total al poveștii.

Au existat destul de multe mențiuni din cultura pop care au fost plasate cel mai probabil în încercarea de a face povestea să pară mai verosimilă pentru adolescentul care citește. Pot spune că în cazul meu nu și-au atins scopul, din contră mi s-au părut că îmi îngreunează parcursul până în punctul în care simțeam că îmi abat în mod neplăcut de la povestea în sine. (din acest motiv am scăzut jumătate de steluță)

Cu toate că firul narativ a reușit să mă captiveze prin evenimentele intense plasate în momentele cheie ale acțiunii, mi s-a părut că unele scene erau deconectate una de alta, dând impresia că sunt capitole lipsă. Acest aspect din construcția cărții a contribuit la un flux rapid al evenimentelor ideal pentru o poveste de groază, dar din nefericire în același timp m-a făcut să simt că textul este scris cu superficialitate. (cealaltă jumătate de steluță a fost retrasă din această cauză)

După părerea mea este o lectură lejeră și palpitantă, accesibilă cititorilor de toate vărstele indiferent dacă sunt fani fantasy sau doar vor să încerce acest gen de literatură în perioada Halloween-ului. Rămân de părere că atunci când vine vorba de Kendare Blake ”Trei coroane întunecate” nu a fost detronată de lectura recentă și aș tinde să o recomand pe ea în detrimentul cărții ”Anna în veșmânt de sânge”. Dacă este să discutăm despre cărți cu fantome rămân de părere că ”Mara Dyer” este superioară din mai multe motive, dar cu toate acestea sunt entuziasmată de perspectiva de a citi ”Fata din coșmaruri” (#2 Anna în veșmânt de sânge) în lunile care urmează.